Fragment din cartea - Cine moare ? de Stephen Levine

Exista o poveste despre un om care moare si , parasindu-si corpul , se gaseste intr-un taram stralucitor.Inconjurat de flori stralucitoare si un cer irizat , priveste in jur si se gandeste: “Uau , am fost mai bun decat am crezut.Am ajuns in Rai. Ce chestie !

Dar am nevoie de un loc in care sa stau “ Si odata cu acest gand , casa visurilor lui se materializeaza la cativa metri mai incolo.Cand se apropie de usa , aceasta se deschide pentru a lasa sa se vasa decorul in care si-a dorit intotdeauna sa locuiasca. Stand pe canapeaua foarte confortabila , se uita la casa lui frumoasa , perfecta , si se gandeste:

“Chiar mi-ar placea sa mananc ceva”,tocmai cand unul dintre peretii livingului se deschide pentru a lasa sa se vada rafturi pline cu toate felurile lui preferate pregatite exact asa cum ii place.Stand acolo,visand si naucit de ceea ce il inconjoara , se gandeste :” Cu siguranta mi-ar placea sa aud niste muzica acum .” Si chiar in acel moment,toccata lui preferata de Bach izvoraste din pereti .”Asta e intr-adevar nemaipomenit”,se gandeste.

“Exact ce mi-am dorit intotdeauna”Stand in acest spatiu luxos timp de cateva zile , se simte foarte relaxat si confortabil.Cand se gandeste: “E foarte dragut , dar chiar mi-ar placea sa am pe cineva cu care sa impartasesc toate acestea “,se aude o bataie in usa>Usa se deschide si in prag apare partenerul lui sexual-inteligent-emotional-spiritual perfect.”Intra!” , spune el.Si iata-I acolo , traindu-si dorintele saptamana dupa saptamana. Una dupa alta , dorintele i se materializeaza in momentul in care si le doreste>dar dupa vreo sase luni observa ca, desi obtine tot ceea ce-si doreste, nu se simte cu adevart implinit intr-un sens mai profound.Observa ca mintea ii este locuita de frica.El recunoaste ca daca totul ar disparea , ar fi distrus.Observand cat de atasat a devenit de tot acest lux, se gandeste: “Intotdeauna mi-am imaginat ca daca as obtine ce vreau , voi fi fericit.Dar cum pot fi fericit daca depend atat de mult de ceea ce mi se da pentru a crea fericirea? Cum pot sa depend atat de mult de conditii externe pentru pacea mintii mele ?

Toata aceasta satisfactie nu-mi face cu adevarat mintea mai usoara , mai inteleapta , mai linistita.E mai putin stress legat de faptul ca nu obtin ceea ce vreau , dar nu este cu adevarat mai multa pace”

       Inca niste cupe de inghetata , inca niste partide de sex , si dupa o luna sau doua incepe sa se intrebe daca asta e cu adevarat folositor pentru el.Nimic din toate acestea nu l-a dus dincolo de dorintele lui.Inca nu s-a confruntat catusi de putin cu acel loc din el care nu se simte confortabil decat atunci cand obtine ceea ce vrea >Inca nu a atins dorinta arzatoare , radacina care facuse viata atat de dureroasa uneori.De fapt, simte ca-si hraneste aceasta radacina implinindu-si toate dorintele.Si incepe sa se intrebe daca n-ar putea fi un loc in Univers und ear putea sa lucreze mai adanc cu toate fricile latente si sentimental de separare care intotdeauna i-au creat dificultati.

Dupa un timp se duce la seful acelui loc si ii spune :”Nu vreau sa par nerecunoscator,si asta ar putea sa sune absurd , dar cred ca mai degraba m-as transfera in iad.”Seful se intoarce incet catre el si-i spune  : “ DAR TU UNDE CREZI CA ESTI ?”